Rasarit

15 Iul 2010 Lasă un comentariu

by margouillatkreol in C'est comme ca !

Inca e noapte si inca doare intunericul, e apasator … si chiar daca e ca o vata insipida , neagra, tot il simt de plumb. Asa il simt acum pentru ca odata era plin de sclipiri promitatoare , duioase, intesat de stroboscoape insinuante si sexi , acompaniat de ritmuri de neuitat; de rasete zglobii , nebunesti ; de cuvinte dulci ; de soapte calde ; de vise …

Stiu ca vine … e doar la o intindere de mana, la o frecare de ochi, la un inspirat si expirat din suflet… RASARITUL!!! Asa cum stau pe plaja mea , chiar la malul marii , cu talpile goale mangaind ferm nisipul malului, cu bratele si palmele larg deschise si tremurande , cu valurile clipocindu-si spumele albe (chiar si in intuneric) peste picioarele mele , cu capul lasat pe spate si cu narile frematande de briza sarata si nitel intepatoare , ii simt deja apropierea pe piele, il simt cum germineaza in mine. Nici nu apuc sa expir bine in timp ce-mi fixez privirea spre orizont , ca e deja acolo : un ocru rosu desparte generos poala cerurilor de intinderea calma de apa , precum un covor roial dintr-o tesatura nemaivazuta si tintuit de bolta in asteptarea mierii soarelui . Aaaaahhh..doar am clipit si e deja auriu si ma invaluie . Si ma exonereza . Si ma purifica.  Stiti ce mi-a soptit, dragul de el (de soare)? Ca e doar umbra tuturor noptilor ce vor urma.  Ca nici nu am mai vazut intuneric asa frumos pana acum. ” – Plumb? Ce plumb? Doar aripi pana la cer , scumpa copila! ” – asta a spus-o pe cel mai convingator ton de auriu al lui .