Precum…

Asa cum iarba se rasfata in caldura razelor Soarelui ; asa cum muzica sferelor alinta sufletele ; asa cum briza marii iti mangaie chipul incordat de asteptarea a tot ce e mai frumos ; asa cum apa se prelinge pe niste buze insetate; asa cum inspiri cu nesat din cel mai misterios parfum ; asa cum gusti din pocalul cu nectar al zeilor ; asa cum simti cand stii ca traiesti fericirea si ca ti-e harazit s-o simti ;  asa cum victoria straluceste in ochii invingatorilor ; precum tot te iubesc ………;

Anunțuri

Nu conteaza ce stii…Conteaza cum te vinzi!

„-EEUUU!”

Sunt la o prezentare de idee de marketing la Rin Grand si gazda evenimentului incearca sa suscite atentia invitatilor cu tot felul de intrebari . Printre altele, arunca si „-Ati fost vreodata indragostiti sau…sunteti indragostiti?”.

Dintr-o oarecare amorteala provocata de ora tarzie a evenimentului si de orele anterioare garnisite cu mult job, sar ca arsa , cu un zambet intins pe TOATA fata si cu ambele maini fluturand a extaz.

Evident ca juma’ de sala observa si se intoarce sa vada ACEA expresie de fericire si…nu ca ma dezaproba , dar sunt nitel invidiosi , ii simt. Io ce sa fac? Eu sunt indragostita cel putin pentru o viata. Evident.

We’re all living in America

Discutand azi cu un prieten -care urmeaza sa plece in San Francisco maine – , mi-am adus aminte cu o asa intensitate de experienta din SUA… Urmeaza sa va impartasesc( firesc, nimic nu ma poate opri cand e vorba sa povestesc despre State:) ) in ratii, cele mai marcante momente ale acestui zbor peste jumatate de lume .  Pentru ca toate au inceput sa se invarta asa cum trebuie de-atunci.

Colindand agitata coridoarele facultatii , spre sfarsitul primului an de studii, am observat un afis A3 care continea – printre alte informatii – imaginea Statuii Libertatii si steagul SUA…Oooh, nuuuu….Am inceput sa detaliez. Fiti atenti : mers prezentare, vazut, luat decizie de plecare (singuraaaa!!!!) , convins parinti ca e o decizie buna, platit taxa program, intocmit dosar, obtinut viza (aici chiar era o poveste interesanta ), decolat (pentru prima data) pe 13 iunie 2006 de pe Otopeni ( impreuna cu prietenul care pleaca in San Francisco, pe-atunci un necunoscut ), escala pe Heathrow – Londra, schimbat terminalul, decolat cu Boeing 737, aterizat pe JFK, New York … de-aici vor incepe portiile, in alte articole. Trebuie sa mi le asez si eu frumos undeva, asa cum au fost… mi-e dor.

Ambalajul conteaza

Era prin iarna lui  ’96 , chiar in seara minunata de ajun al Craciunului.  Atunci am descoperit CAT DE MULT conteaza ambalajul. Cel putin pentru  mine. Mos Craciun fusese daaaaaarnic in anul acela , primisem , printre toate celelalte jucarii , chiar si-o orga „de firma” si nu-mi mai incapeam in piele de bucurie. Insa atentia imi era distrasa – cum aveam sa observ pe tot parcursul vietii , pe urma – de o cutie mare (ca de televizor) impachetata dumnezeieste si impopotonata c-o funda rosie care stia sa faca cu ochiul. Am admirat tremurand de incantare cadoul, l-am tras mai aproape -era sub brad, evident- si-am inspirat si-am expirat extaziata inainte sa incep incet sa deschid si sa desprind toate lipiturile. Stupoare!!!  Din interiorul cutiei mari ma pandea languros o alta cutie , ceva mai mica , ferecata intr-un alt ambalaj demential de atragator, ornat cu o funda ca o panglica intr-un par matasos. Si da-i si da-i…aceleasi emotii si fericiri in fata necunoscutului care se prevedea atat de frumos , alte cutii si ambalaje si panglici ivite din viscerele cadoului initial pana am ajuns la …o cutie de bomboane!!!  O cutie de bomboane Kandia , o tin minte PERFECT – am folosit-o si pe post de cutiuta de depozitare DUPA ce-am topit continutul – , in forma de evantai , cu o imagine a unor domni si doamne din alte timpuri , dar cu siguranta din inalta societate (fiecare detaliu al vestimentatiei , parului si paraverbalului indica asta).

Revenind… Imi place sa primesc si sa daruiesc – inclusiv cadouri – iar atunci cand se intampla asta imi place sa se petreaca intr-un mare stil. Si va spun de ce. Ambalajul , pe langa rolul estetic, decorativ, care sugereaza misterul si bucuria descoperirii e si proportional cu grija si atentia alocate persoanei careia i-l daruiesti. Desigur … si modul in care e oferit (cadoul) conteaza. Insa acum vorbeam exclusiv de valoarea intrinseca a ambalajului, ca prelungire invaluitoare a gandurilor minunate adresate persoanei careia i se daruieste, din suflet , ca reprezentare a imaginii pe care o lasa impregnata pe retina si in sufletul celui care primeste.

Tot ce am primit din suflet se afla in sufletul meu. Iar ambalajul indica pozitia .

De-a viata (exercitiu de imaginatie)

Am invatat candva ce e o matriosca : o papusa ruseasca , din lemn sau alte materiale compatibile cu devenirea lor intru fiinta de papusa, care contine – bine incotosmanate – alte papusele , aproximativ identice, mai mici ca dimensiuni. Normal e ca papusa cea mai mare sa le contina pe toate celelalte, fiecare inchise bine – ca sa incapa toate si aspectul final sa nu dea de banuit prin fisuri ce surprize se afla in interiorul ei. Eu v-am spus ca e exercitiu…

Si voi sunteti „orange”?

Acum serios… Dragii mei (daca erati fix langa mine ma adresam cu „Fratilor!!!”) , voi nu fredonati incontinuu melodiile din reclamele de la Orange? Ca eu…daaaaaa!!!! Le fredonez, sunt extaziata cand le aud suavele note – ca sa aveti habar pentru cand ne-om intalni ,am o recurenta de cateva zeci de minute pana ma apuca iar doru’ de lalait si mieunat fie „Try to make your heart feel like a glove / What it needs is love, love. / Everybody, everybody wants to love / everybody, everybody wants to be loved /Oh-oh-ohhh…. ” a lui Ingrid Michelson, fie ” I’m yoooooourzzz ” a lui Jason Mraz. Informativ , doar. Sa stiti si voi cu cin’ va-nfratiti. Revin cu o analiza a spot-urilor ceva mai incolo – ca deh! , acum ma specializez (am intraaaaat!!! – la masterul de „Consultanta si expertiza in publicitate” . Cand oi face cinste, inseamna ca am invatat acolo publicitate care sa vanda. Daca nu…faceti voi, da?).

Previous Older Entries