Precum…

Asa cum iarba se rasfata in caldura razelor Soarelui ; asa cum muzica sferelor alinta sufletele ; asa cum briza marii iti mangaie chipul incordat de asteptarea a tot ce e mai frumos ; asa cum apa se prelinge pe niste buze insetate; asa cum inspiri cu nesat din cel mai misterios parfum ; asa cum gusti din pocalul cu nectar al zeilor ; asa cum simti cand stii ca traiesti fericirea si ca ti-e harazit s-o simti ;  asa cum victoria straluceste in ochii invingatorilor ; precum tot te iubesc ………;

Nu conteaza ce stii…Conteaza cum te vinzi!

„-EEUUU!”

Sunt la o prezentare de idee de marketing la Rin Grand si gazda evenimentului incearca sa suscite atentia invitatilor cu tot felul de intrebari . Printre altele, arunca si „-Ati fost vreodata indragostiti sau…sunteti indragostiti?”.

Dintr-o oarecare amorteala provocata de ora tarzie a evenimentului si de orele anterioare garnisite cu mult job, sar ca arsa , cu un zambet intins pe TOATA fata si cu ambele maini fluturand a extaz.

Evident ca juma’ de sala observa si se intoarce sa vada ACEA expresie de fericire si…nu ca ma dezaproba , dar sunt nitel invidiosi , ii simt. Io ce sa fac? Eu sunt indragostita cel putin pentru o viata. Evident.

We’re all living in America

Discutand azi cu un prieten -care urmeaza sa plece in San Francisco maine – , mi-am adus aminte cu o asa intensitate de experienta din SUA… Urmeaza sa va impartasesc( firesc, nimic nu ma poate opri cand e vorba sa povestesc despre State:) ) in ratii, cele mai marcante momente ale acestui zbor peste jumatate de lume .  Pentru ca toate au inceput sa se invarta asa cum trebuie de-atunci.

Colindand agitata coridoarele facultatii , spre sfarsitul primului an de studii, am observat un afis A3 care continea – printre alte informatii – imaginea Statuii Libertatii si steagul SUA…Oooh, nuuuu….Am inceput sa detaliez. Fiti atenti : mers prezentare, vazut, luat decizie de plecare (singuraaaa!!!!) , convins parinti ca e o decizie buna, platit taxa program, intocmit dosar, obtinut viza (aici chiar era o poveste interesanta ), decolat (pentru prima data) pe 13 iunie 2006 de pe Otopeni ( impreuna cu prietenul care pleaca in San Francisco, pe-atunci un necunoscut ), escala pe Heathrow – Londra, schimbat terminalul, decolat cu Boeing 737, aterizat pe JFK, New York … de-aici vor incepe portiile, in alte articole. Trebuie sa mi le asez si eu frumos undeva, asa cum au fost… mi-e dor.

Ambalajul conteaza

Era prin iarna lui  ’96 , chiar in seara minunata de ajun al Craciunului.  Atunci am descoperit CAT DE MULT conteaza ambalajul. Cel putin pentru  mine. Mos Craciun fusese daaaaaarnic in anul acela , primisem , printre toate celelalte jucarii , chiar si-o orga „de firma” si nu-mi mai incapeam in piele de bucurie. Insa atentia imi era distrasa – cum aveam sa observ pe tot parcursul vietii , pe urma – de o cutie mare (ca de televizor) impachetata dumnezeieste si impopotonata c-o funda rosie care stia sa faca cu ochiul. Am admirat tremurand de incantare cadoul, l-am tras mai aproape -era sub brad, evident- si-am inspirat si-am expirat extaziata inainte sa incep incet sa deschid si sa desprind toate lipiturile. Stupoare!!!  Din interiorul cutiei mari ma pandea languros o alta cutie , ceva mai mica , ferecata intr-un alt ambalaj demential de atragator, ornat cu o funda ca o panglica intr-un par matasos. Si da-i si da-i…aceleasi emotii si fericiri in fata necunoscutului care se prevedea atat de frumos , alte cutii si ambalaje si panglici ivite din viscerele cadoului initial pana am ajuns la …o cutie de bomboane!!!  O cutie de bomboane Kandia , o tin minte PERFECT – am folosit-o si pe post de cutiuta de depozitare DUPA ce-am topit continutul – , in forma de evantai , cu o imagine a unor domni si doamne din alte timpuri , dar cu siguranta din inalta societate (fiecare detaliu al vestimentatiei , parului si paraverbalului indica asta).

Revenind… Imi place sa primesc si sa daruiesc – inclusiv cadouri – iar atunci cand se intampla asta imi place sa se petreaca intr-un mare stil. Si va spun de ce. Ambalajul , pe langa rolul estetic, decorativ, care sugereaza misterul si bucuria descoperirii e si proportional cu grija si atentia alocate persoanei careia i-l daruiesti. Desigur … si modul in care e oferit (cadoul) conteaza. Insa acum vorbeam exclusiv de valoarea intrinseca a ambalajului, ca prelungire invaluitoare a gandurilor minunate adresate persoanei careia i se daruieste, din suflet , ca reprezentare a imaginii pe care o lasa impregnata pe retina si in sufletul celui care primeste.

Tot ce am primit din suflet se afla in sufletul meu. Iar ambalajul indica pozitia .

De-a viata (exercitiu de imaginatie)

Am invatat candva ce e o matriosca : o papusa ruseasca , din lemn sau alte materiale compatibile cu devenirea lor intru fiinta de papusa, care contine – bine incotosmanate – alte papusele , aproximativ identice, mai mici ca dimensiuni. Normal e ca papusa cea mai mare sa le contina pe toate celelalte, fiecare inchise bine – ca sa incapa toate si aspectul final sa nu dea de banuit prin fisuri ce surprize se afla in interiorul ei. Eu v-am spus ca e exercitiu…

Si voi sunteti „orange”?

Acum serios… Dragii mei (daca erati fix langa mine ma adresam cu „Fratilor!!!”) , voi nu fredonati incontinuu melodiile din reclamele de la Orange? Ca eu…daaaaaa!!!! Le fredonez, sunt extaziata cand le aud suavele note – ca sa aveti habar pentru cand ne-om intalni ,am o recurenta de cateva zeci de minute pana ma apuca iar doru’ de lalait si mieunat fie „Try to make your heart feel like a glove / What it needs is love, love. / Everybody, everybody wants to love / everybody, everybody wants to be loved /Oh-oh-ohhh…. ” a lui Ingrid Michelson, fie ” I’m yoooooourzzz ” a lui Jason Mraz. Informativ , doar. Sa stiti si voi cu cin’ va-nfratiti. Revin cu o analiza a spot-urilor ceva mai incolo – ca deh! , acum ma specializez (am intraaaaat!!! – la masterul de „Consultanta si expertiza in publicitate” . Cand oi face cinste, inseamna ca am invatat acolo publicitate care sa vanda. Daca nu…faceti voi, da?).

Rasarit

Inca e noapte si inca doare intunericul, e apasator … si chiar daca e ca o vata insipida , neagra, tot il simt de plumb. Asa il simt acum pentru ca odata era plin de sclipiri promitatoare , duioase, intesat de stroboscoape insinuante si sexi , acompaniat de ritmuri de neuitat; de rasete zglobii , nebunesti ; de cuvinte dulci ; de soapte calde ; de vise …

Stiu ca vine … e doar la o intindere de mana, la o frecare de ochi, la un inspirat si expirat din suflet… RASARITUL!!! Asa cum stau pe plaja mea , chiar la malul marii , cu talpile goale mangaind ferm nisipul malului, cu bratele si palmele larg deschise si tremurande , cu valurile clipocindu-si spumele albe (chiar si in intuneric) peste picioarele mele , cu capul lasat pe spate si cu narile frematande de briza sarata si nitel intepatoare , ii simt deja apropierea pe piele, il simt cum germineaza in mine. Nici nu apuc sa expir bine in timp ce-mi fixez privirea spre orizont , ca e deja acolo : un ocru rosu desparte generos poala cerurilor de intinderea calma de apa , precum un covor roial dintr-o tesatura nemaivazuta si tintuit de bolta in asteptarea mierii soarelui . Aaaaahhh..doar am clipit si e deja auriu si ma invaluie . Si ma exonereza . Si ma purifica.  Stiti ce mi-a soptit, dragul de el (de soare)? Ca e doar umbra tuturor noptilor ce vor urma.  Ca nici nu am mai vazut intuneric asa frumos pana acum. ” – Plumb? Ce plumb? Doar aripi pana la cer , scumpa copila! ” – asta a spus-o pe cel mai convingator ton de auriu al lui .

Tu stii cum arata o bama?

Bine, recunosc, am exagerat … Nu cred ca aceste plante cu fructe comestibile din familia Malvaceelor (din care fac parte şi bumbacul, arborele de cacao şi hibiscul) ne-au fost neparat servite in supele pregatite de mamele noastre sau mancate ca legume prea des insa… Ce m-a socat intr-adevar a fost descoperirea unui filmulet al lui Jamie Oliver, vestitul chef din UK. Voi realizati ca niste mini-creaturi adorabile , cam de 5-6 anisori din gradinitele din SUA habar nu au cum arata o conopida ? Sau O ROSIE? Copilasii se uita la un cartof cu aceeasi candoare si curiozitate alocata studierii unei reactii chimice interesante sau descoperii unor noi forme de viata in galaxie si cred ca vinetele sunt (ce altceva decat?!)… PEREEE! Da, da! Eu le culegeam sau chiar plantam cu manutele-mi in curtea bunicilor pe unele dintre ele , iar pe restul le targuiam (incantata de misiunea ce mi s-a incredintat) pentru mama, din piata urbei. Copii NU VOR MANCA ceva ce n-au vazut gatindu-se in familie . Intr-adevar, e muuuuuuuuult mai comod sa vari in cuptorul cu microunde cel de toate zilele niste mancare (cica!!!) inghetata si sa scoti de-acolo ceva care arata cat de cat comestibil si care poate chiar miroase ok. Doamne! Tot  pe site-ul lui Jamie , in filmuletele postate veti avea ocazia (fericita de altfel) sa vedeti un minunat cosciug supradimensionat ( sa zicem …pentru un pui intarcat de elefant) care reprezinta incapatoarea casuta de veci a omului care nu stie cum arata legumele si fructele. A omului contemporan si selectiv doar in privinta brand-urilor , nu si a descrierii continutului. Ne auzim dupa ce vedeti macar un filmulet :  http://www.ted.com . Mie mi-au facut (filmuletele) imediat pofta de (in ordinea in care urmeaza)  :  un mar (cumparat de la taranii de pe marginea drumului dintre Buzau si Bucuresti), o caisa (aceeasi provenienta), o limonada (lamaia stoarsa cu mana) cu miere (de la magazinul de produse naturiste), vreo 2-3 linguri de salata de vinete (dragii de tarani !- tot de la ei) si-o bucatica de branza (de la magazinul unor ciobani din Sibiu, situat pe Mihai Bravu). Acum cred ca o sa va interesati si cum arata o bama. Macar de curiozitate.

Cica e de bine

Da. Am discutat eu pe unul din holurile Literelor cu o tipa interesanta , cu una bucata licenta in mana , care parea ca stie despre ce vorbeste. Asadar ..cica e vorbareata (foarte vorbareata) , documentata (foarte documentata), bine-informata si exigenta. E vorba despre coordonatoarea masterului de „Consultanta si expertiza in publicitate”. Om vedea. Cica e de bine.

Previous Older Entries